Prof. MIHAELA BULAI, (Bunicuţă-bibliotecar)

Şcoala Gimnazială nr. 3, comuna Lieşti, judeţul Galaţi

E mare lucru să fii Bunicuţă într-o şcoală aşa de frumoasă! Mai întâi te îngrijeşti de Bibliotecă. E bine şi frumos aici, chiar dacă spaţiul este cam îngust şi nu pot sta mai mulţi copii deodată. Ei s-au obişnuit însă şi aşteaptă răbdători lângă uşă, pe hol. Cum iese unul, fuga intră altul şi aşa dau năvală spre rafturile doldora de cărţi. Căci Bunicuţa ştie ce vor piticii şi voinicii şi a pus pe rafturi cărţi pe alese: cu pagini mari, colorate sau de colorat, ori mai mici dar pline de aventuri, de mister şi de prieteni noi. Alţi prieteni au pus Bunicuţa şi pe rafturi: desprinşi parcă din paginile de carte, ursuleţi de pluş, iepuraşi, ştrumfi şi zâne îi aşteaptă cuminţi pe copii, dornici să fie strânşi în braţe şi mângâiaţi pe creştet de micii cititori.

Apoi, a rânduit Bunicuţa marţea, în pauza mare, zi de poveste. Şi a aşternut pe jos ţol curat din cozi de cârpe ţesut în casă de o altă bunică, întocmai ca în povestea cu moşul, cocoşul şi punguţa cu doi bani. Şi apoi, pe ţol și perne moi, precum în poveştile Şeherezadei din 1001 de nopţi, ca să stea piticii aşezaţi şi să asculte poveşti. Din cufărul bunicului, a scos o broboadă şi o pereche de ochelari şi le-a dat pe toate unei fetiţe mai mari care dorea să le citească celor mici. Şi uite aşa, s-a mai ţesut o poveste: Poveştile Bunicii la Biblioteca şcolii.

Apoi, a mai fost o altă poveste: istoria aceasta cu Şcoala altfel. Şi Bunica a stat şi s-a gândit, și-a pus ochelarii pe nas iar gândul căutat s-a ivit. Pe rafturile Bibliotecii, cărţile se odihnesc acum căci Bunicuţa şi-a dus ,,nepoţii“ în Atelier. Le-a pus în mână ac şi aţă, ghem colorat de lână şi andrele şi hai, la treabă! Printre au! şi vai, m-am înţepat! şi cine-mi bagă aţa-n ac?, au început să ţeasă cu toţii o altă poveste. Din mâinile, timide la început dar harnice mai apoi, s-au ivit frumoase pernuţe de ace, semne de carte (căci nu-i frumos când citeşti să pedepseşti cartea îndoindu-i paginile!), păturici pentru păpuşi, căciuliţă şi fular, ciorapi de lână coloraţi sau frumoase balerine înveşmântate în voaluri coborâte din poveste. Şi toate acestea şi-au găsit locul în inima şi casa cui le-a dorit.

Apoi, Bunicuţa şi-a luat ,,nepoţii” şi rodul muncii lor şi cu mare bucurie au poposit la Târgul de toamnă, a treia ediţie anul acesta, târg amenajat în incinta şcolii. Aici s-au adunat şi alte bunicuţe-dăscăliţe dar şi bunici şi mămici ale copiilor din şcoală, care au adus împreună din rodul toamnei.
Şi Bunicuţa i-a învăţat pe ,,nepoţi“, precum harnica furnică din poveste, să agonisească pentru mai târziu dar şi să cinstească în acest fel, Ziua Mondială a Educaţiei, sărbătorită la 5 octombrie.
Iar cu bănuţii adunaţi e o altă poveste: în fiecare an i-a învăţat pe copii lecţia compasiunii – fiind dăruiţi colegilor aflaţi în nevoie.

…Orele s-au terminat, gălăgioşi, copiii se grăbesc spre ieşire. Clasele rămân goale, cuprinse de linişte: până mâine dimineaţă se odihnesc. Bunicuţa se aşează încetişor, zâmbind teancurilor de caiete în aşteptare. Priveşte cerul albastru, senin, de toamnă târzie, mângâiat de lumina caldă a primelor gutui. ,,Octombrie urcă din nou peste grădini/Înaltele-i catarge cu vârfuri de platină…“ îi vin în minte versurile lui Geo Bogza aducând arome de copilărie… Porneşte gânditoare spre casă… ,,Amurg de toamnă violet…“, bacoviană culoare aninată într-o creangă de liliac înflorit a doua oară. Liliac înflorit în octombrie! Şi merii! Încărcaţi de floare şi de mere roşii ca obrajii copiilor… Toamnă lieşteană…