Cititorii articolelor mele de pe Contributors.ro, precum și cei ai ultimei mele cărți – „Gazele de șist și fracturarea hidraulică – Între mit și realitate” au putut constata că am un interes special pentru gazele de șist, oriunde s-ar afla ele (SUA, Canada, România, China ș.a.m.d.). De aceea, am urmărit cu atenție prima sondă de explorare pentru gazele de șist din România, săpată de firma Chevron în satul Siliște, comuna Pungești, județul Vaslui. Săparea sondei și prelevarea tuturor probelor (carote mecanice, probe geochimice, carotaje geofizice și altele) s-a încheiat în luna iulie a.c., probele fiind trimise la laboratoarele specializate ale firmei Chevron.
Analiza complexă a tuturor probelor colectate, discutarea rezultatelor de laborator, incorporarea acestor rezultate într-un model de estimare a prezenței și cantității de gaze de șist exploatabile în condițiile economico-politice ale României sunt operații laborioase și de acută importanță pentru o companie: continuăm explorarea (când un singur foraj costă circa $10 milioane) sau o abandonăm. Dar decizia finală nu este niciodată luată după săparea unui singur foraj (testimonium unum, testimonium nullum). De aceea, am fost foarte surprins să citesc următoarea declarație a premierului V. Ponta:
…se pare că nu avem gaze de şist, ne-am bătut foarte tare pe ceva ce nu avem. Nu cred că ne-am bătut pe ceva care există”, a spus Ponta, fără a dori să prezinte detalii, motivând că nu poate spune mai mult de atât.
„Fără a dori să prezinte detalii, motivând că nu poate spune mai mult” este un comportament pe care nu-l înțeleg. O astfel de afirmație, fără indicarea sursei, faptul că nu ne poate spune mai mult de atât (Nu știe? Se teme să spună ce știe? Are vreo motivare ascunsă de a nu spune clar poporului român ce știe primul ministru al Guvernului într-o problemă care a inflamat opinia publică din țară până la violențe fizice?) descalifică, în opinia mea, pe orice politician care se dorește vrednic de acest nume.
Dar surpriza cea mai mare a venit astăzi, marți, când compania Chevron a transmis uncomunicat de presă agenției Reuters în care se pot citi următoarele:
Analiza datelor colectate de Chevron în timpul operațiunilor de exploatare a gazelor de şist din România este încă în curs de desfășurare, au declarat reprezentanții companiei pentru Reuters.
Grupul american Chevron a finalizat în luna iulie activitățile de exploatare la prima sondă din România, în localitatea Siliştea-Pungeşti, județul Vaslui, după două luni de foraj la adâncimi de 3.000 de metri.
Compania americană mai deține alte trei acorduri de mediu în județul Vaslui pentru explorarea gazelor de şist în localitățile Păltiniș – Băcești, Popeni – Găgesti şi Puiești. De asemenea, compania a mai obținut, în urmă cu o lună, şi cea de-a doua autorizație de construire pentru amplasarea unei noi sonde de explorare, în perimetrul deținut la Puiești.
Dacă Chevron încă nu a finalizat analiza datelor obținute din primul foraj, declarația dlui V. Ponta – se pare că nu avem gaze de șist – nu are nicio o bază, este pur și simplu o minciună. Premierul-candidat la Președinție a aruncat o fumigenă pentru a contracara, probabil, o întrebare legată de explorarea gazelor de șist în timpul unei (ipotetice) dezbateri publice cu contra-candidatul său sau pentru a mai câștiga câteva voturi din partea fracktiviștilor. De altfel, de-a lungul timpului, dl. Ponta a afișat o atitudine ambiguă (când contra, când pro-gazele de șist), așa că minciuna de mai sus nu mai poate mira pe multă lume.
Imediat după publicarea cărții mele (septembrie 2014), directorul Editurii Integral a trimis câte o copie la 12 din cei 14 candidați prezidențiali (dl. Ponta y compris). Nu știu câți dintre cei 12 au citit cartea, care, cu toată modestia, cuprinde suficiente informații pentru a avea o părere avizată despre gazele de șist, chiar dacă nu ești de specialitate. N-am putut urmări reacțiilor tuturor candidaților în legătură cu problematica gazelor de șist și a tehnologiei de exploatare a lor (fracturare hidraulică cuplată cu foraj orizontal dirijat).
Am citit doar opiniile dlui Klaus Johanis, care „se declară pentru explorarea gazelor de șist, pentru stabilirea resurselor de care dispune țara, chiar dacă exploatarea ar începe să se facă abia peste mai mulți ani.”. Această opinie am auzit-o de multe ori luna trecută, în timpul turneului prin țară pentru lansarea cărții mele sub forma: sunt de acord cu exploatarea gazelor de șist numai când va exista o certitudine din punct de vedere ecologic. La această opinie aș dori să răspund cu o remarcă a lui Voltaire: „Îndoiala nu este o condiție plăcută, dar certitudinea este absurdă”. Știința nu este capabilă de certitudine dincolo de a avea sens atunci când alții greșesc.
DESPRE AUTOR
Constantin Crânganu
Constantin Crânganu este profesor de geofizică și geologia petrolului la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre zăcămintele de petrol și gaze, suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați gazoși etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrol și gaze. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte („Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences”) în 2014.
Ultima sa carte este “Natural Gas and Petroleum: Production Strategies, Environmental Implications and Future Challenges”, Nova Science Publishers, New York, 2013.
SURSA: Contributors.ro