Din vremurile străbune,
de sărbători creștine,
la copii, ca prin minune,
Moșul Nicolae vine.

An de an, la fel de darnic,
minuni poartă-n sacul său.
Misiune duce paşnic,
an de an, ca un erou.
În încălţări lustruite
pune daruri pe furiş.
Ca-n legendă sunt menite
cu har din mituri desprins.

Mai strecoară pe sub uşă,
la copii năbădăioşi,
câte-o “sfântă” nuieluşă.
De-a fi buni și respectuoși.

Sau un beţişor sculptează,
să poată părea mai şic.
Dar îi impresionează
mereu, cât ar fi de mic!

Copiii-n Ajun așteaptă
pe Moș, să-l întâlnească.
Dar, de fiecare dată
nu pot, nici să-l zărească!

Fiecare copil scrie
bilet cu năzuință.
Moș-Nicolae să-i știe
cea mai mare dorință.

În ghetuțe e așezat.
Iar Moșul când citește,
lasă darul așteptat;
ca-n magică poveste.

Câți copii aşteaptă
pe Moş să facă minuni,
nu se va ştii niciodată!
Dar devin cuminți și buni.

Că învață lucruri bune
și-i ascultă pe părinţi.
Iar prin timp, cu-nţelepciune
îl descoperă-ntre sfinţi.

Şi vor duce mai departe
prin vremuri, adulţi fiind,
ritualuri scrise-n carte.
Pe copii, frumos minţind.

Nimeni din lume nu știe
Moșul de unde vine.
Străbătând mitologie,
misterios rămâne.

Din anuarul “TRADIȚII CREȘTINE” (Maria Filipoiu)