Gabriela Urs

Liceul Teoretic “Avram Iancu”, Cluj-Napoca

Citind compuneri sau alte lucrări ale elevilor, deseori te înfiori: „Î-mi spune el…”,  „V-a merge mâine la examen”,  „Mai chemat?”, „Dute repede!” sunt doar câteva dintre greşelile care apar frecvent. Ceea ce este şi mai grav este că timpul, departe de a rezolva problema, o adânceşte. Foştii elevi, ajunşi adulţi, continuă să comită erori, deşi educaţia lor ar presupune măcar scrierea corectă. Persoane importante prin prisma poziţiei sociale (ziarişti, manageri) continuă să noteze: „S-au asfaltat 10 kilometrii de autostradă”, „V-ă rog luaţi în considerare” etc.  Întrebarea care se pune firesc este: de ce vedem atât de multe greşeli de ortografie? De ce, chiar dacă la clasă acordăm o mare importanţă şi mult timp scrierii corecte, observăm repetarea aceloraşi greşeli?

Lipsa de interes faţă de scrierea corectă este dictată de un anumit „trend” al societăţii contemporane, care pune accent pe viteză, pe comunicarea cât mai facilă şi mai rapidă, fără a se ţine cont de forma mesajului. Această convingere că „nu contează cum scrii, dacă reuşeşti să te faci înţeles” este întărită nu doar de modurile noi de comunicare prin SMS sau prin intermediul internetului, ci şi de unele dintre testele internaţionale de evaluare a competenţelor de comunicare. Acestea evaluează cu preponderenţă capacitatea de înţelegere a textului şi de a extrage informaţii utile, neglijând modul în care cititorul îşi restructurează informaţia, precum şi modul în care acesta reuşeşte să-şi exprime gândurile, ideile şi sentimentele.

Este normal, atunci, ca un profesor să se întrebe: de ce să insistăm atât de mult asupra scrierii corecte acum, când pare atât de puţin important acest lucru?

Ca profesori cu o oarecare experienţă, ne gândim că a învăţa elevii să vorbească şi să scrie corect în limba română este o datorie de onoare a şcolii şi un act de cultură cu profunde rezonanţe sociale şi patriotice. Dar cum vom putea să-i facem pe elevii crescuţi într-o perioadă când viteza şi cantitatea sunt atât de importante să îşi dorească să scrie corect? Poate explicându-le că modul în care ei scriu îi reprezintă şi spune lucruri importante despre ei: cât respect îşi acordă şi cât îi respectă pe ceilalţi, cât de mult citesc, cât sunt de sârguincioşi şi de responsabili, cât sunt de atenţi la detalii. Poate arătându-le o scrisoare de intenţie punctată ici-colo cu greşeli de ortografie sau scrisă fără diacritice şi întrebându-i dacă ei, ca manageri, ar angaja o persoană care scrie astfel.

Iar după ce am reuşit să-i convingem, cum vom reuşi să-i învăţăm? Cum vom reuşi  să-i facem să înţeleagă şi să aplice regulile de ortografie? Un mare neajuns al predării limbii române este acela de a-i spune elevului cum se scrie corect, fără a-i explica de ce se scrie aşa. Predarea ortografiei în şcoală ar trebui să aibă un caracter funcţional. Numeroasele greşeli de ortografie se datorează fluctuaţiilor fonetice în rostire, de la individ la individ, rostirii regionale, precum şi faptului că prin analizatorul auditiv reţinerea este de scurtă durată. De aceea este foarte important ca, pe lângă exerciţiile de scriere corectă, să se insiste şi asupra deprinderilor de lectură, fiindcă în textele literare elevii vor găsi modelele care să-i inspire şi să-i ajute. Deci, după conştientizarea şi însuşirea corectă a regulilor ortografice, un rol decisiv în conservarea lor de-a lungul vieţii îl va avea  lectura continuă a cărţilor, în care ortografia este corect aplicată. Acest aspect ridică de asemenea, unele probleme: elevii nu scriu prea corect, dar nici nu prea citesc. Ce-i de făcut? În primul rând, să le trezim interesul, prin încurajarea lecturii unor texte semnificative pentru vârsta şi interesele lor şi să evităm folosirea „listei de lectură” drept mijloc de constrângere.

Dacă profesorii vor reuşi să-i convingă pe elevi de importanţa pe care o au în dezvoltarea lor lectura şi scrierea şi apoi să-i ajute prin modalităţi de abordare care să le spună cu adevărat ceva, probabil că vom întâlni mai puţine greşeli de ortografie. Cu alte cuvinte, soluţia stă în plasarea ortografiei într-un orizont de învăţare mai larg, în cadrul căruia elevii să găsească modele pozitive şi să fie convinşi de plusvaloarea pe care capacitatea de a scrie corect o adaugă personalităţii lor.