Cunoașterea bogățiilor subsolului unei țări reprezintă prima condiție a dezvoltării sale și este expresia parcurgerii unor etape costisitoare impuse de cercetarea geologică, prospecțiunea resurselor și explorarea lor. Această ultimă etapă ne permite să evaluăm rezervele geologice (pentru minereuri, resurse nemetalifere sau resurse energetice: cărbuni, țiței, gaze naturale, ape termale) și să pregătim exploatarea lor. Așa cum, în timpurile moderne, România a făcut-o de nenumărate ori și cu rezultate vizibile. Port-drapelul acestor activități a fost dus de Institutul  Geologic al României (IGR), inființat în anul 1906 de Ludovic Mrazec și colaboratorii săi. Conceput astfel ca o instituție publică obligată să elaboreze hărți geologice și să identifice potențiale resurse minerale și energetice localizate în subsolul țării, IGR și-a format de-a lungul timpului un corp de cercetători de elită capabili să elaboreze studii științifice de mare valoare teoretică și practică.

Numele, istoria și realizările sale nu pot fi alterate sau discreditate prin publicarea în numele său a unor “Studii” care să compromită ideea de cercetare în spiritul probității ștințifice. Deserviciul pe care  elaborarea, prezentarea și difuzarea unor asemenea “studii”, astăzi și pe calea facilă a Internetului, nu pot aduce decât mari prejudicii Instituției respective, credibilității ei, dar și efectului colateral, periculos, legat de cunoașterea potențialului în resurse minerale și energetice pe care România îl mai are sau de specializarea tinerilor în acest domeniu.

Acceptarea ca studiu științific a textului prezentat la Ședința de comunicări științifice a IGR din 19 iunie 2014 și, apoi, postarea sa pe site-ul http://stopfracturare.ro ca “Prim studiu al Institutului Geologic al României cu privire la fracturarea hidraulică la gazele de șist” autori Prof. univ. dr. Nicolae Anastasiu (care și-au intitulat lucrarea Exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică – o metodă cu posibile efecte catastrofale pe termen mediu şi lung) nu fac decât să compromită prestigiul IGR, să inducă cititorii în eroare, prin nerespectarea adevărului științific și a conduitei științifice în elaborarea unui studiu și să provoace panică în rândul cititorilor mai puțin informați.

Condițiile pe care comunitatea științifică, din orice domeniu, le pune atunci când evaluează corectitudinea unei lucrări și impactul ei asupra societății vizează probitatea cercetătorilor (autorilor), datele (informațiile) utilizate în studiu, echipamentele prin care s-au achiziționat aceste date, interpretarea lor în acord cu conceptele moderne din domeniul științific respectiv,  citarea bibliografiei folosite în acord cu tematica tratată.

Tema aleasă de autorii citați este una de mare actualitate și acoperă domeniul tehnologiei de extracție a hidrocarburilor, în general, dar cu referire specială la extracția gazelor naturale prin fracturare hidraulică (pentru care s-au format specialiști în  Ingineria Petrolului şi Gazelor). În jurul ei, din varii motive, s-au iscat dispute între cunoscătorii problemelor (geologi și geofizicieni antrenați în activitățile de prospecțiune și explorare a hidrocarburilor neconvenționale, ingineri specializați în realizarea echipamentelor de foraj și a tehnologiilor de forare, ingineri petroliști cunoscători ai metodelor de extracție a țițeiului și gazelor naturale, experți în protecția mediului etc.) și cei mai puțin cunoscători, care au început să se pronunțe, prin tot felul de căi, împotriva unei tehnologii de exploatare (și ea în continuă modernizare și adaptare la efectele pe care le-ar putea genera) care, în domeniul hidrocarburilor, în România și în lume, se aplică de peste 60 de ani. Și toată această poziție distructivă, are loc chiar înainte de a cunoaște potențialul în aceste resurse energetice neconvenționale (respectiv, al gazelor de șist în limbajul împrumutat de mass media).

Astfel, dintr-o analiză a textului în cauză, reiese clar că autorii lui nu au respectat în niciun fel  condițiile pe care le impune un studiu pentru a fi acceptat:

– “studiul” este un text conceput prin alăturarea unor afirmații-enunțuri  fără acoperire bibliografică, formulate de autori   fără date și argumente științifice, pentru a impresiona cititorul;

– lista bibliografică cuprinde 7 titluri, unele dintre ele fără legătură directă cu problema în discuție (fracturarea hidraulică și efectele ei poluante); în text sunt citate 3 lucrări, dintre care doar două se regăsec în lista referințelor de la sfârșitul textului;

– capitolele lucrării, în număr de 7, se extind între 7 și 28 rânduri, care nu aduc nici o informație concretă/argumentată în concordanță cu titlul capitolului sugerat de autori;

– autorii vorbesc de „o prima analiză”, dar pe ce se bazează aceasta? Vorbesc despre poluarea unor întinse zone ale Planetei…schimbând scara la care ar trebui să se refere textul și exagerând, intenționat, dimensiunea așa zisului impact, impactul activității de explorare este condiționat (Cap.3) de un șir de „dacă, dacă”…într-un mesaj foarte ambigu;

– în Cap 3  fără să aflăm nimic despre ce înseamnă activitățile și procedeele exploatării se intră direct în problema apelor contaminate. Enunțuri de genul   “ar fi posibil să se întâmple”, sunt urmate de afirmații directe cu un grad mare de generalitate, lipsite de suport științific;

– tot în Cap. 3 se insistă asupra schimbării echilibrului dinamic, a proprietăților fizice și chimice…în afara oricărori adevăruri științifice, argumentări teoretice sau cunoașteri clare a unor realități naturale (fluidele nu pot circula ascendent, împotriva legii gravitației, rocile cu care interacționează fluidul de foraj nu pot suferi modificări chimice în acele contexte temporale și mineralogice);

– se vorbește de poluarea cu metan (Cap. 3.5), dar se afirmă cămetanul nu este un gaz toxic. (In condițiile formulate de autori, ne întrebăm: câte cazuri de poluare se cunosc în Bazinul Transilvaniei de unde se exploatează gaze naturale, prin tehnici conventionale din anul 1909?  Cum este privită problema aceasta în lume, acolo unde se exploatează gaze naturale de mai bine de 100 de ani?)

– vorbind de poluarea acviferelor (Cap. 5.3) se arată, totuși, căacviferele aflate mai aproape de suprafață sunt mai puțin expuse…și se deschid, astfel, alte contradicții;

– în Cap.6 (Rolul cutremurelor în migrarea apelor)  apar alte inadvertențe. De exemplu, autorii afirmă în situaţii extreme pot fi imaginate şi fenomene de apariţie a apelor contaminate…dar, în același timp, întregul text sugerează situații curente, legate de fracturarea hidraulică în exploatarea gazelor de șist. Ce să mai crezi?

– Încercarea autorilor de a preveni dezastrul care ne așteaptă,  aduce ca argumente suplimentare textul aberant al lui N.Heredea (nepublicat!!!, 2014, deci, cu ce credibilitate)  legat de formarea gazului abiotic, fabricat in situ  de către fracturarea hidraulică și nașterea, astfel,a unor reactoare și combinate chimice subterane.

Am avut ocazia să citesc și să apreciez suita de articole pe tema gazelor de șist și a fracturării hidraulice scrise și publicate de Profesorul american de origine română Constantin Crânganu și am realizat ce înseamnă o abordare științifică, extrem de bine argumentată, cu exemple din SUA, de acolo de unde s-au executat sute de mii de sonde. Dacă citiți cu atenție această suită de articole (vezihttp://www.contributors.ro/economie/energie-economie/fracturarea-hidraulica-%C8%99i-%E2%80%9Eenergia-verde%E2%80%9D/)  veți înțelege multe lucruri despre explorarea și exploatarea gazelor de șist, despre fracturarea hidraulică și efectele ei reale.

În noiembrie 2013, Consiliul Mondial al Energiei-CNR, prin proiectul Centgas “Resurse de gaze naturale din zăcăminte neconvenționale” , a publicat concluziile unui studiu la care s-a lucrat doi ani de o echipa de 43 specialiști (profesori universitari, cercetători) de la Universitățile din București, Cluj, Iași, Universitatea tehnică din Ploiești  și de la GeoEcoMar (Institutul de Geologie și Geoecologie marină). Proiectul (postat pe internet la adresa http://www.cnr-cme.ro/ ) abordează toate aspectele legate de identificarea și valorificarea formațiunilor cu argile gazeifere, de la cadrul geologic și parametrii definitorii ai unor astfel de formațiuni, la aspecte legate de echipamente, tehnică și tehnologie de extracție (inclusiv despre fracturarea hidraulică), la posibilul impact asupra mediului înconjurător (sol, aer, apă, subsol, comunități limitrofe), până la aspecte economice și legislație necesară (inclusiv căi de monitorizare a activităților de foraj).

Evident că nu se pot face comparații între cele trei intervenții (C. Crânganu, Centgas și articolul examinat de noi), dar lecția pe care trebuie să o învețe cei trei autori – Țicleanu, Nicolescu și Ion – ai teribilului text-articol difuzat pe NET, ar fi, pentru ei, bine-venită. Dacă există știință și bună-credință.

Susținând scrisoarea deschisă a Prof. C. Crânganu, adresată conducerii IGR, cred că o delimitare a acestei Instituții față de cei trei autori se impune: prin Consiliul științific al IGR și în spiritul înaintașilor care au  clădit, cu trudă și știință, soclul Instituției. Pentru a nu se mai repeta astfel de “studii”! Ele aduc serioase prejudicii comunității științifice geologice și geofizice, dezinformează și transmit cititorilor mesaje alarmante, dar, nu numai.

DESPRE AUTOR:

Prof. univ. dr. Nicolae Anastasiu, membru corespondent al Academiei Romane, este specializat pe alcatuirea bancilor si bazelor de date sedimentologice pentru evaluarea si monitorizarea resurselor minerale. Cu o experienta de 43 de ani de cercetare fundamentala in Sedimentologie si Petrografie sedimentara, prof. Anastasiu este recunoscut ca un important expert in acest domeniu. – 1967 – Nicolae Anastasiu a absolvit Facultatea de Geologie din cadrul Universitatii din Bucuresti. – din 1993 – devine profesor universitar in cadrul Facultatii de Geologie, catedra Sedimentologie si Petrografie – 2011 – obtine titlul de profesor emerit – de-a lungul carierei a publicat peste 30 de carti de specialitate in domeniul sedimentologiei si mineralogiei

SURSA: http://www.contributors.ro