Costel Postolache
De la Paris, domnul Manolescu emite sentințe. Conform declarațiilor domniei sale, editorii români sunt evazioniști, pentru că nu finanțează corespunzător Sindicatul scriitorilor. Asta sună ușor a șantaj. Dacă ar cotiza la Sindicat, editorii nu ar mai fi evazioniști, nu-i așa?
Pentru că sunt editor de mai bine de 20 de ani, declar că mă simt jignit de calomniile domnului Manolescu și că îmi rezerv dreptul de a-l acționa în judecată.
Mai departe, despre Timbrul Cultural numai bine. Domnul Manolescu știe prea bine că o asemenea enormitate nu există nici la Paris, nici în Bangladesh. Dar, pentru binele Sindicatului pe care îl conduce, preferă să facă abstracție de ceea ce știe și să coboare direct în calomnie. Blamarea în bloc a unei comunități profesionale – aceea a editorilor – pentru fapte care intră sub incedența legii penale trebuie să se bazeze pe fapte, altfel dl. Manolescu riscă să plătească pentru afirmațiile sale.
Cine trebuie să finanțeze cultura? Răspunsul e simplu: statul român prin instituțiile sale, începând cu Ministerul Culturii și continuând cu numeroasele institute, comitetete și comiții. De ce trebuie să o finanțeze editurile, adică niște entități comerciale care acționează pe o piață liberă? Ca editor, mă consider discriminat. De ce nu trebuie să finanțeze și firmele de salubritate, de transport în comun sau cazinourile? Dar frizeriile, fabricile de alcool sau benzinăriile, de ce nu ar trebui să susțină și ele Uniunea Scriitorilor? Dar pfa sau chiar persoanele fizice, ele de ce să nu plătească? Toată lumea trebuie să susțină Uniunea Scriitorilor! Așa cum există CAS si CASS, trebuie să existe și C.A.C . (Contribuția Asigurărilor Culturale) . Acolo unde se instituie o taxă pe viciu, se instituie o taxă pe produsele respective, ca să se limiteze consumul. Dacă statul român asta dorește, asta va obține.
De ce trebuie să fie finanțată Uniunea Scriitorilor? De ce nu se autofinanțează? Pe vremuri, Uniunea Scriitorilor avea niște edituri. Unde au dispărut, cine le-a falimentat? Au dispărut și ele pentru că făceau evaziune fiscală? Eu sunt membru al unor uniuni de creație din alte țări, nu și al Uniunii Scriitorilor din România. Nu cunosc nici o uniune de creație care să pretindă să fie finanțată de societățile comerciale care produc cărți. Și repet întrebarea: de ce să fie finanțată Uniunea Scriitorilor? Autorii români sunt plătiți pentru drepturile de autor – cu aceleași cote procentuale care se practică în toată lumea, nici mai mici, nici mai mari –, autorii străini nu au nici în clin, nici în mânecă cu Uniunea Scriitorilor din România, atunci? Ca să se creeze fonduri de premiere pentru vicepreședinții Uniunii, ori pentru fondul de protocol al președintelui Uniunii, rezident la Paris?
Nu discut despre efectele tehnice ale introducerii unui astfel de timbru, care așează stigmatul rușinii pe breasla editorilor. Editorii sunt tratați la fel cu contabandiștii de alcool și țigări. Dacă editorii nu vor răspunde acestei insulte – mergând până la un boicot al producției de carte – își vor merita soarta. Dar prețul îl vor plăti cititorii români. Cei de azi. Altfel, cei de mâine nu vor mai exista.