Educator Damian Alexandra

Grădiniţa lui David Bucureşti

Învăţământul preşcolar este cea mai importantă verigă în sistemul de învăţământ românesc. Scopul acestuia este bine definit şi urmăreşte formarea copiilor sub aspect pshihointelectual şi socio-afectiv, pentru o cât mai uşoară adaptare la activitatea de tip şcolar. Obiectivele principale ale invăţământului preşcolar vizează cu precădere aspectele formative, accentul punându-se în principal pe dezvoltarea proceselor intelectuale. Un preşcolar apt pentru şcoală va fi acela care are o bază solidă formată din capacităţi, abilităţi şi operaţii intelectuale care să-l ajute în actul învăţării. În atingerea acestui scop, activităţile cu conţinut matematic au un rol deosebit de important pentru că ele stimulează cel mai mult dezvoltarea intelectuală.

Activităţile matematice realizează trecerea de la gândirea concret-intuitivă la gândirea abtractă. În primul rând, ele iniţiază copilul în “procesul de matematizare” şi acest aspect va conduce spre o mai bună înţelegere a realităţii. Varietatea conţinuturilor activităţilor matematice, conduce copiii spre o exersare intensă şi sistematică atât a proceselor gândirii: analiza, comparaţia, sinteza, abstractizarea, cât şi a însuşirilor ei: rapiditatea, flexibilitatea, independenţa. În procesul de însuşire a cunoştinţelor cu conţinut matematic este intens antrenată şi memoria copiilor pentru că ei trebuie să reţină, să păstreze şi să reproducă în mod conştient unele cunoştinţe dobândite, să memoreze regulile unui joc didactic sau logic. Cu alte cuvinte, copilul îşi formează deprinderi de lucru, deprinderi de a rezolva anumite situaţii – problemă în contexte variate. Aceste deprinderi devin utile în activitatea lor practică şi-l pot influienţa în plan atitudinal şi social.

Prin intermediul activităţilor matematice, copilul este pus în situaţia de a devein conştient de propria gândire, de a şti “ce face” şi “pentru ce face”, de a se exprima într-un limbaj corect şi precis. Astfel, înainte de a cunoaşte numerele naturale, copilul trebuie să stabilească contacte nemijlocite cu mulţimile de obiecte, să le descopere proprietăţile caracteristice, să stabilească relaţii între ele şi să efectueze diverse operaţii din care să rezulte noi mulţimi cu noi proprietăţi. Exemplu: din mulţimea de jucării se pot realiza mai multe grupe clasificând jucăriile după formă (grupe de păpuşi, grupe de iepuraşi, grupe de cărucioare); aceleaşi jucării se pot sorta după culoare (grupă de jucării roşii, etc); după mărime (mari, mijlocii, mici). De observat că acelaşi obiect poate intra în alcătuirea unor grupe diferite. Aceste acţiuni trebuie făcute cu multă răbdare, treptat, folosind pas cu pas progresele înregistrate în dezvoltarea judecăţii copiilor, precum şi în dezvoltarea vocabularului cu expresii care să redea cât mai adecvat relaţiile dintre mulţimile de obiecte. În urma activităţii matematice şi sistematice, treptat complicate şi permanent conştientizate de copii, se ajunge spre sfârşitul perioadei preşcolare la momentul în care gândirea lor înregistrează noi salturi calitative. Pe baza acestora, mai precis a proceselor de analiză, comparaţie şi generalizare, copiii pot să intuiască numărul, care este o noţiune abstractă.

Copiii mici, puşi să numere câteva jucării, care sunt întrebaţi câte jucării sunt, după ce au terminat de numărat, nu pot răspunde, ci reiau număratul de la început, aceasta pentru că ei nu înţeleg semnificaţia noţiunii de număr şi nu pot efectua încă generalizarea. De aceea, respectând etapele de dezvoltare psihică a copiilor trebuie să-i solicităm în permanenţă la o activitate conştientă care să ducă mai tarziu la maturizarea proceselor de cunoaştere, la formarea unor reprezentări despre mulţimi şi despre modalităţile în care se pot opera cu ele. În procesul formării reprezentărilor matematice, copiii răspund prompt, mai întâi prin acţiune, reuşind mai greu să explice operaţiile pe care le-au efectuat sau rezultatele pe care le-au obţinut, din cauza rămânerii în urmă a planului verbal. De aici, necesitatea ca educatoarele să insiste pentru însuşirea şi utilizarea de către fiecare copil a limbajului matematic adecvat şi a exprimării corecte şi logice. Pornind de la observarea atentă a copiilor sub aspectul exprimării cunoştinţelor matematice în timpul rezolvării sonore a problemelor în joc, ne putem da seama unde întâmpină aceştia greutăţi, care sunt expresiile pe care nu şi le-au însuşit şi pe care trebuie să le fixăm, ce confuzii fac şi pe care trebuie să le înlăturăm din gândirea şi vorbirea copiilor.

Este cunoscut faptul că matematica a avut întotdeauna un rol hotărâtor în dezvoltarea gândirii, acea dimensiune specific umană care stă la baza progresului şi constituie impulsul dinamicii sociale. Deoarece matematica se învaţă din viaţă şi pentru viaţă, înţelegerea conceptelor ei şi operarea cu ele conduce la formarea unei gândiri mereu logice şi creatoare. Cu cât educaţia preprimară pune accent, prin mijloace specifice pe dezvoltarea intelectuală, cu atât mai performantă va fi aptitudinea pentru preşcolaritate.